Scurt istoric

Convenţional, istoria Facultăţii de Fizică și Inginerie poate fi divizată în două perioade. Prima cuprinde anii 1946-1972, perioadă în care ea a funcţionat ca facultate mixtă, cu denumirea Facultatea de Fizică şi Matematică. A doua începe după anul 1972, cînd s-a divizat în două facultăţi independente: Facultatea de Fizică şi Facultatea de Matematică. La 14 septembrie 1946, prin ordinul rectorului I.Leonov, decan al Facultăţii de Fizică şi Matematică a fost numit Mihail Pavlov, el urmînd să asigure procesul de organizare a acestei facultăţi.

De la înfiinţare, pe parcursul anilor la timona Facultăţii de Fizică şi Matematică s-au aflat:

  • Mihail Pavlov (1946-1950)
  • Andrei Bolotin (1950-1962)
  • Iurii Kozulin (1962-1965)
  • Anatol Sârghi (1965-1969)
  • Alexandru Stahi (1969-1972)

În anul 1972 şi-a început activitatea Centrul de Cercetare a Mişcării Sateliţilor Artificiali. După construcţia unui nou bloc de studii – a blocului IV, laboratoarele de fizică s-au extins în spaţii, concomitent fiind înzestrate cu utilaj modern. În conformitate cu ordinul Ministerului Învăţămîntului Public al RSSM nr.269 din 27 iulie 1972, Facultatea de Fizică şi Matematică a fost divizată în două facultăţi separate. Decan al Facultăţii de Fizică a fost numit Anatol Sârghi, care activează în această calitate pînă în anul 1980.

La 3 iulie 1980, decan al Facultăţii de Fizică este ales docentul Teodosie Pasecinic, care deţine această funcţie pînă în anul 1988. Aflat în această postură, dl T.Pasecinic a depus eforturi susţinute întru- perfecţionarea procesului de instruire la facultate. Pentru prima dată la USM au fost organizate două noi direcţii de pregătire a specialiştilor cu destinaţie specială – profil ştiinţifico-pedagogic şi profil ştiinţific şi de producţie.

În 1988 decan al facultăţii este desemnat Visarion Gamurari. În calitate de decan, V.Gamurari a desfăşurat o amplă şi energică activitate ştiinţifico-organizatorică, structura facultăţii preocupîndu-l îndeosebi. În perioada de tranziţie, decanul Facultăţii de Fizică a completat nomenclatorul de pregătire a specialiştilor cu specialităţi noi: Fizică şi Astronomie, Fizică şi Informatică. Astfel, a fost lărgit diapazonul didactico-ştiinţific al viitorilor specialişti, care căpătau concomitent două specialităţi, fapt important în condiţiile actuale. Un exemplu concludent în acest sens îl prezintă pregătirea cadrelor didactice la specialitatea Fizică şi Astronomie, cadre de care republica duce lipsă. Facultatea de Fizică întreţine bune relaţii cu învăţămîntul preuniversitar. Cadrele didactice ale facultăţii sunt antrenate în reciclarea profesorilor preuniversitari, ţin cursuri la licee şi colegii, contribuind astfel în mod nemijlocit la pregătirea viitorilor candidaţi la învăţămîntul superior.

Conjugarea armonioasă a activităţilor didactice cu cercetarea ştiinţifică desfăşurată la catedrele facultăţii a asigurat pregătirea temeinică a peste 3000 de specialişti în domeniul fizicii. Fiecare al zecelea absolvent al facultăţii a devenit doctor în ştiinţe fizico-matematice, iar fiecare al sutălea – doctor habilitat.

Specialiştii pregătiţi la facultate activează cu succes în diverse ramuri ale economiei naţionale, fiind promotori ai progresului în domeniul fizicii corpului solid, opticii şi electronicii, fizicii teoretice şi fizicii computaţionale.

Structura Facultăţii de Fizică în perioada 1996-2006 a suferit schimbări esenţiale.

În anul 1996 facultatea avea în componenţă 5 catedre:

  • Catedra Fizica Generală;
  • Catedra Fizica Experimentală şi Metodica Predării Fizicii;
  • Catedra Fizica Teoretică;
  • Catedra Electronică;
  • Catedra Fizica Semiconductorilor;

Avînd în vedere necesitatea perfecţionării structurii facultăţilor şi catedrelor, în baza deciziei Senatului din 24 iunie 1997 a fost emis ordinul rectorului nr.86 din 1 iulie 1997, conform căruia se creează Catedra Fizica Aplicată (şef catedră – Mihail Caraman) – în baza Catedrei Fizica Generală şi a Catedrei Fizica Experimentală şi Metodica Predării Fizicii. Alte schimbări în structura facultăţi au avut loc în anul 2000. Astfel, la 7 iulie 2000, conform ordinului rectorului nr.158, au fost comasate catedrele Electronică şi Fizica Semiconductorilor. În baza lor a fost creată Catedra Fizica Aplicată şi Informatică. Conform aceluiaşi ordin, Catedra Fizica Aplicată îşi modifică denumirea în Catedra Fizică.

La 15 mai 2002, prin ordinul rectorului nr.86-c, în cadrul Facultăţii de Economie este creată o nouă catedră – Catedra Ştiinţe Aplicative. În anul 2003 această catedră se divizează în trei direcţii, iar colaboratorii ei devin cadre didactice la facultăţile de Biologie, de Economie şi de Fizică. Direcţia „fizică” capătă o nouă denumire. Cei care se ocupau de cercetări în domeniul fizicii au format o nouă catedră în cadrul Facultăţii de Fizică – Catedra Meteorologie, Metrologie şi Standarde. Iar în 2004 are loc comasarea Catedrei Fizică cu Catedra Meteorologie, Metrologie şi Standarde, în baza lor fiind creată Catedra Meteorologie, Metrologie şi Fizica Experimentală. Astfel, spre finele anului de studii 2005-2006 Facultatea de Fizică și Inginerie avea următoarea structură:

  1. Catedra Meteorologie, Metrologie şi Fizica Experimentală;
  2. Catedra Fizica Teoretică;
  3. Catedra Fizica Aplicată şi Informatică;

 

EVOLUŢIA STRUCTURII FACULTĂŢII DE FIZICĂ ȘI INGINERIE

Organigrama